cum îmi spuneai că lumea e plină de ipocriți
și viața nu e tocmai un basm de Andersen
iar între timp fetița cu chibrituri a crescut
și a devenit femeie în toată firea
cum îmi spuneai că minciuna e un accesoriu la legătura de chei
pe care o purtăm zi de zi cu noi pentru a deschide alte și alte inimi
că dragostea nu durează nici măcar trei ani
că nu e musai să fi fericit chiar dacă ai o viață plină de sens
că mai devreme sau mai târziu
moartea tot se va tolăni ca o pisică mare neagră în pragul ușii noastre

te-am iubit așa cum un zețar își iubește literele
pe care le culege noapte de noapte
te-am iubit ca un camionagiu în spatele depozitului de haine second-hand
ca un măcelar în carmangerie
ca un vizionar
ca un elev silitor în ultima bancă din clasă
te-am iubit cum își iubește o florareasă trandafirii (roza centifolia)
te-am iubit cu tristețe și cu bucurie
așa cum un actor își iubește personajul
vă rugăm ca pe durata spectacolului să păstrați telefoanele închise
și să rămâneți la locurile dumneavoastră
Doamne Dumnezeule, am strigat în actul 4
tu pe un pat alb implorând asistența
eu pe un scaun fără picioare levitând în jurul axei noastre
adevărat zic vouă
că drumul spre iad e pavat întotdeauna cu bune intentii
că lumea e un carusel doar atunci când plouă
adevăr zic vouă
că hohotul de plâns de la finalul piesei nu e decât
o simplă expresie a bucuriei
iar părul tău
e singurul nume trecut în cartea mea de identitate