ce aș mai putea descoperi în lumea asta
în afară de drumul pe care mi-l arată lumina frîntă
pe tatuajele tale

de la umăr înspre lobul urechii acolo unde buzele ating
starea de catarsis a actorului care confundă dragostea
personajului său cu dragostea sa ce aș mai putea uita
ce aș mai putea pierde într-un sărut înainte de plecare după mult alcool
într-un bar în care aerul îmbătrînit prematur adoarme oamenii împotriva trupurilor
lor o oră în care s-ar putea muri fără noi o oră în care te doresc la sînge
ca degetele unui cîntăreț de flamenco

o oră în care procesele chimice din piept sunt în stare de asediu iar
ochii tăi colorează fumul de țigară în albastru extratereștrii
locuitori ai stelelor imprimate pe piele fac experimente pe mintea mea
tu cobori din altă galaxie spinteci diminețile cu răceala unui criminal schizoid
în pieptul meu viața și moartea se îngînă ca ziua cu noaptea
fac dragoste tu îmi aduci aminte de mine
cînd eram tînăr bolnav de leucemie
m-am vindecat miraculos cu ierburi desprinse din părul tău

îmi deschid venele să poți intra mai ușor să-mi faci rasta
sîngele amîndoi purtăm aceeași brățară de piele
ocolim orice senzație de destrămare
vom dansa cu spatele spre întuneric cu fața spre întuneric cu părul tău
ca o prelungire a întunericului în șuvițe pe pieptul meu
aș putea sîngera un lac pentru tine iar tu l-ai face albastru apoi roșu
fluturi de-o zi vor bea apă din ele își vor mînji aripile și vor trăi
ca un amestec de culori în solvent

tăcerea o floare moartă uscată hrănită cu vin vechi
din mîini praful zboară peste urmele noastre
acoperindu-le
priveștei doi copii jucîndu-se cu inimile în crepuscul un dans animat
în sperjurul culorilor sălbatice
o pădure de cuțite stă deasupra lumii hai să nu pierdem
momentul curînd va veni toamna

vom bea pahare cu praf în vise doar copaci cu umbre
în loc de fructe dansatori cu respirație ruginie și pași amari
vor spînzura de crengi ne vom găsi pacea
în cutii frumoase de lemn fluturii vor presăra peste noi
eșantioane parfumate de moarte
deconectați de la cuvinte vom îngîna melodia unei respirații devenite furtună
ce izbește coamele dealurile asemenea degetelor însîngerate pe corzi de chitară
ale unui cîntăreț de flamenco