poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-01-29 | |
noaptea nu este întotdeauna un sfetnic bun
când ai renunțat la femei tutun și alcool doar cafeaua mă mai ține în viață și trec din insomnie în insomnie cum aluneca nașul din vagon în vagon în acceleratul 1822 arad-bucurești via craiova acum douăzeci de ani avea aerul unui emir aflat în călătorie prin deșert ne cunoștea pe toți ne spunea că suntem copiii lui și nu se supăra dacă îi strecuram în palmă o bancnotă mototolită făceam naveta în capitală pe atunci nu răsăriseră atâtea universități prin toate cazărmile din provincie eram fericit aveam cu ce să ajung la timp la examene o singură masă pe zi era ok găsisem un birt chiar pe trotuar lângă odeon cu mâncare ieftină rămășițele cinei de la un local cu renume mâncam boierește nu așteptam prea mult de la viitor iar viața era simplă nici poezia nu se emancipase încă deceniul apocaliptic era doar pe țeavă și la harfă cânta doar corul îngerilor eliberat după căderea zidului berlinului pregătea câțiva soliști se credea încă la răsărit de eden era uimitor cât de simplu mi se întâmplau aceste nimicuri și în fiecare săptămână oscilam între două capete de țară două zile pe roți în care experimentam relativitatea trenul foamei era cel mai sigur din lume nu depășea patruzeci pe oră parcă se îndrepta spre locul unde urma să fie casat până în gara de nord îți depănai din proprie inițiativă cel puțin un deceniu de amintiri vânzătorii de ziare încă își făceau veacul prin gări urcau într-o stație cu teancul sub braț se strecurau printre cerșetori până la capăt de linie pe fiecare banchetă își continua călătoria un exemplar de zig zag alături de povestea mea mă rostogoleam prin necunoscut simțeam umbra comorii sabia lui damocles deasupra capului mă făcea să mă mișc ca un pendul între ieri și mâine și între mâine și azi uneori îmi aduceam aminte de ce călătoresc și deveneam melancolic nu mă lăsa doamne nu mă lăsa să cad în depresie să-mi pierd mintea pe un drum străin I don’t want to die yet frigul călătorea și el la clasa a doua când se lăsa întunericul se agăța de trupul meu ca ultimul nibelung de cămașa morții înainte de exterminare
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate