Pisici în casă unsprezece
S-au strâns și trebuie hrănite
Dar bugetul meu nu-mi mai permite
Investiții în sezonul rece

Mai am în curte doi pribegi
Care-au cerut de mult azil
Iar eu mă port ca un vechil
Deși s-au mai schimbat din legi

Ușa sobei fără cârmă
Atârnă vag și inutilă
O tot privesc și-mi este milă
Că nu găsesc pe nicăieri o sârmă

M-așteaptă vechi un manuscris
Care s-a umplut de praf
De mi-ar trage soarta un perdaf
La câtă vrednicie i-am promis!

Lemnele sunt mereu ude
Și mă ia un dor de ceartă
Pentru broasca ușii spartă
Însă nimeni nu m-aude

Și mă las purtat de val
Că dacă ies din așternut
Aș da așa un upercut
Unui nevăzut rival!