Nu te mai caut în mine
ca pe un pocal pierdut
și nici nu mai cred în margini
de inimă țintuite la graniță.
Þi-am redesenat corpul
într-o imagine perfectă
a lacătului ce ne macină
același lanț.

Ieri mi-am transformat
ochiul într-o fântână
de care am agățat toate
iernile pe care le vom rata.
Deja dorința celor ce își așteaptă
soarta să îmbătrânească
a prins rădăcini adânci în lume.

În măduva noastră au crescut
flori de gheață și s-au zidit zeci
de pași printre atâtea străzi comune.
Un singur lucru îți mai cer:
să-mi iei sufletul cu tot alaiul tău
de amintiri și vinde-l degrabă
pentru un amant mai trainic.