plecasem spre vest aveam lespezi crucificate
pe umeri căram cerc rotitor câmpuri magnetice
lumea mă scuipa de noroc și necaz aveam plin obrazul pe interior
treceam printre sfârcuri de relief și muntenii tunși proaspăt de ninsoare
de ambele părți ridicate de grenade confiate aruncate amiabil în trecut
curgeam un linx nepetrecut prin dinții mei albaștri sticlea un zâmbet
în ultima rază ale acelei luni de primăvară prefăcută în
fiere și simulacru

troller-ul meu
cu o roată care scârțâie
cu un papagal înfoindu-se pe mâner
cârâind silabe și foneme
vântul viking abrupt mă felia îngurgitându-mă
prin clonțurile pescărușilor astmatici
aeroportul plecase lăsând în urmă un avion
îngropat în zăpada
pe care fierea și rinichii mei punctau dâre de decolare
papagalul cârâia răgușit
uite-o pe aia uite-o bă pe aia
ștergându-mă la gură văd
o văd pe aia

unde îmi sunt copiii striga implora aia
din siajul ce înghițise un teatru întreg cu scenă și sufleur
rujul de pe buze i se topise de la plâns
picura ca ceara lumânărilor
cearcănele ei mă oboseau

nu mai țipa
taci
ascultă și miroase și vezi
pipăie-mă
nu vezi că e doar o atingere un bruiaj
trezește-te
lasă-mă
un aeroport urmează să aterizeze amerizeze
cu tot cu turnul de control
și aveam un papagal pe troller
dar l-ai speriat

………………………..

tată, tată,
oprește-te, faci ca un motor de avion!
mâine am școală!

fata mea întindea niște mâini căprui
modela ceva bulgări albi