poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-11-07 | | ești ca roua în zori ești lacrima nopții plânsul zeilor beți picurând curcubeu privirea ta căpruie piaptănă fumul din livezi și ninge viscolit cu vorbe de ocară peste urmele pașilor tăi când ai plecat am întrebat livada de tine și în loc de răspuns au înflorit pomii poate te-ai ascuns ca lumina într-un fir de iarbă sau poate ai uitat cum noaptea își cheamă păsările înapoi și le așează în somn pe ramuri de argint ori pe razele lunii cum în văzduh se aud șoapte ca niște flăcări și dinspre câmpie se aude o simfonie a groazei țăranii uciși cerșind lumină lanurile de grâu sinucigându-se în seceriș ținându-se de mână atunci refuz să mai privesc cum mușcă uitarea din noi cum din răni ni se scurg amintiri de care abia de ne mai aducem aminte și mă înalț cățărându-mă pe firul de iarbă iar luna mă arde și mă pierde amândoi am văzut cum de fiecare dată când se face noapte străzile încep să umble cumva amestecate cu acoperișurile bolnave de umbră șchiopătând ori picurând cenușă și ură peste satul dintre livezi și câmpie de un timp nu ne mai încape strada s-a umplut orașul de noi dinspre sud-est câmpia ca un munte se prăvălește peste orașul pitic cod roșu ca și cum zeii nu ne mai sărută pleoapa în somn bolnavi ochii îmi ning lacrima din urmă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate