multă vreme-am fost un nimeni
norocul meu cu cei dimprejur
că m-au ajutat să-mi descopăr
IDentitatea fără buletin în buzunar

mie
care credeam
că sunt de folos tuturor
să mi se spună
ești un zero

aida-hai

tuturor care-mi spuneau așa
le ceream să adauge lui Zero
un U
la sfârșit
U de la Ultimul
ușor de imaginat

mulți n-au fost de-acord

umblu cu buzunarele mereu goale

câteodată doar în slip și maiou

știți cum mă simt
ca un zero
mai rău
ca ultimul zero de după virgulă

de-aș fi măcar un zero după a patra
sau a cincia cifră a unei sume frumușele
sigur aș putea fi mândru de mine

îngrijorat că n-o să se ocupe nimeni
de crucea zilei înmormântării mele
vă spun că deja mi-am făcut-o
cu un nereușit epitaf poetic simplu
sub cruce odihnește Zero U
faci bine pomenindu-l azi și tu

de sicriu
sigur n-o să fie nevoie