poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-10-06 | | Seara, după ce se așează oftatul în piept și ochii pisicilor se fac mari, începe să-mi fie dor de mine, Celălalt, ca de un străin asupra căruia – vai! – ori de cîte ori se apropie, asmut cîinii. Nu mai înțeleg nimic. Viața – o plimbare pe picioroange inegale. Nu, n-am înnebunit. Uneori, trăiesc în trecut, aidoma unui bătrîn lup de mare ce plutește, resemnat, pe amintirea, din ce în ce mai palpabilă, a fostei sale corăbii. Totul mă neliniștește. Doar moartea mi-e soră de lapte! Îi îmblînzim împreună furia. Apoi ne despărțim un timp, eu rămîn singur – o realitate strecurată, brutal, în apele visului. Dar se apropie dimineața, cîntecul zornăie în cocoși. Mor. Mă regăsesc pe mine, Celălalt.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate