poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-10-03 | | prin geamul meu trec tot felul de chestii nici nu gândiți am fost la fel de singură ca un inel cu diamante în vitrina unui magazin de lux din lume venea o senzație de neliniște pe care o îndepărtam cu o cârpă din când în când abuream și eu sticla cu urme de praf prietenul meu de o viață fiindcă îl îndepărtez și el tot aici se întoarce îmi umple casa așa cum lumina de sus taie copacii de pe alee până într-o zi în care ne trezim cu toții că nu avem niciun rost ne pare rău de viață dar nici cu moartea nu facem pact suntem un convoi de acasă la serviciu și înapoi bucuroși că ne mișcăm alții fac din asta afaceri ne implică ne promit ne dau un șut mai facem o reverență o pasăre scutură florile și-mi spune ceva pe note fanteziste iar eu pe muzica asta a ei portată în mașină pe drumuri cu gândul la lipsurile mele din care faci parte ca dintr-o blacklist completată cu fiecare zi care mă lasă în urmă fără să-mi dea impresia că voi ajunge prima măcar în cea din urmă care mă va însoți în maratonul vital norii suferă de obezitate cu burțile lor mă sufocă îmi toarnă ploaia în trup de parcă aș fi albia unui râu care calcă strâmb pe toate pietrele aruncate în păcătoși nu există remușcări nu caută un drum anume ce se nimerește intră prin geamul întredeschis de o rază serioasă de soare păzind atent lucrurile din viață nu le port cu mine le las în grija unui timp mort resuscitat prin muncă și uitare de sine la mine în casă e o pisică răsucită coada ei de la natură o face șireată nu m-am gândit că poate fi victimă ba chiar părtașă la furtul identității umbrele au pătruns peste tot chiar și în hainele cele mai intime cu gânduri murdare s-au strecurat prin găurile cerceilor mei prin lanțurile de aur ale iubirii hrana noastră zilnică fără niciun fel de depozit în afara ființei au terfelit patul despicând culorile trupurilor noastre armonizate perfect au răsturnat ordinea interioară tot ce era artistic simțurile liniștea din port doar hainele tale rămase în coșul de rufe al dragostei neatinse
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate