amurg
cetină de brad dezvelit revarsă-n noi
pioasa așteptare: ne reculegem
la ceruri ochii ridica-ne-vom de acolo va veni ajutorul nostru

în smirnă mărgele din struguri truchiurile ni le pleacă
e liniște să n-o tulburăm
luminare și mântuire Domnul este

sfioase tufănici cădelnițează creștete răsărind tămâiază
în umbra adâncă a lumânării din cerdacul trist
îndurat și milostiv este Domnul, îndelung-răbdător

căpițe din fân chilii smerite în priveghi
ridică titanic brațele crucii
peste două zile va fi Paștile și Fiul Omului va fi dat să fie răstignit

mustul dogoare mirosul sângelui se infiltrează în materia noastră ieșim din noi
teascul duduie duce prinoase în cer
“și luând paharul și mulțumind, le-a dat, zicând: ‘beți dintru acesta toți, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor’”

ochi de buhă multiplicati numără metanii în șirag
lacrimile noastre trimit ruga către El
fericiți cei ce plâng aceia se vor mângâia

lămpi de gutui umplu aureola icoanei pe peretele străveziu
noaptea scânteiază se face dimineață

rășina obrajilor tăi picură în neliniștile mele tăcerea
nard șofran și scorțișoară cu trestie mirositoare

visele noastre păstoresc în peșteri runice semne
azi nu ne mai întâlnim decât în gând
“noaptea-n pat l-am căutat pe dragul sufletului meu, l-am căutat, dar, iată, nu l-am mai aflat”

stropi de jăratatic ne udă mădularele cu aghiasmă
smerit teiul bătrân se-nchină ploaia cade și ne învie

sufletele noastre oficiază liturghia
din același potir bem amândoi
e noapte târzie de toamnă
pădurea se-așterne să se reculeagă
trunchiuri sculptate în rădăcini sorb
lumina zilei ce va veni