poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-10-01 | |
Nu scriu la terase, nu vorbesc cu oamenii, nu obișnuiesc să-mi scot foile
Laptopul din geantă și să scriu, prin cap nu-mi trece nimic, doar privesc Absorb, bag sub piele involuntar, când ajung acasă la masa de scris Tot ce am luat din stradă și am adus cu mine sub piele se golește Prin vârful creionului iese, încet, încet, fiecare om, fiecare amintire Se întinde languros pe pagina albă, ca un fum, ca o fantezie, pot modela Fiecare trup ca pe o argilă, mă murdăresc, dar scriu mai departe Despre dospire, frământare, și mai ales cum este să pui ochi și mâini Și cele necesare confecționării obiectului, omului de olărit Nu scriu la terase, nu vorbesc cu oamenii, nimeni nu-mi cere un foc, nimeni nu se așază Pe scaunele goale de lângă mine, toată lumea trece, trece, sunt se pare Un instrument de modă veche la care nu mai știe nimeni să cânte Nu obișnuiesc să-mi scot telefonul, nici inima la vedere, beau espresso Scurt, amar și în timp ce papilele gustative primesc amăreala Mă ridic, las banii pe masă și plec pe o stradă veche, pietruită
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate