urcă în tine șoapta de la gleznă până la tâmplă
te strig, te chem, te urăsc printre cuvinte
adorm între sâni tăi cu buzele sărut
la subsuori e frig ochii abia de te cuprind

tu ai diminețile noastre tatuate pe piele
câte un punct pentru fiecare orgasm pe umărul drept
apoi pe stângul, pe pulpe
îți desenez cu rujul pe pleoape cercuri și gânduri răzlețe
sunt omul cărare mai atârnă neghiob de coapsele tale
nu știu cum, nopțile noastre vorbesc în somn între ele
greierii ne nuntesc sub magicul corn
ne prindem de mână /zburați, se aude voce

- cum explodez de iubire și patul înflorește subit

tu stai goală în fereastra scăldată de lună
timpul îl ții captiv între sâni
părul tău auriu șarpe de apă flutură în cer
din lumina mea ca un duh vei rămâne grea
peste nouă luni vei naște un poem
iar cuvintele lui vor fi carne și sânge

cu pielea subțire prețioasă ca o mărturisire
tu ești femeia pâine cu aromă de smirnă
născătoare de prunci pâinea cea de toate zilele
coaptă în necuprins
parul îți este lan de grâu
ochii căprui sunt plini de maci zâmbăreți

- mie mi-a fost hărăzit să fiu doar moara din vis

în semn de noapte oasele s-au frânt
pielea biciuită s-a albăstrit deodată
sunt zeul bătrân lăbărțat peste noapte
tu ești rana mea din piept
cumva cunună de spini
durerea suavă din gând chinul meu din umăr

am auzit că cel mai important lucru este să-ți smulgi spaima de sub piele
și să te semețești la stele până îți îngheață
timpul scurs de sub unghii
apoi să te albăstrești și să te faci vedenie
nu e nimeni sub duzi să mă vadă
abia de-mi mai dau seama
cât de zadarnic sunt

iți mai amintești de omul acela
cum se pierdea în singurătate ca o nălucă
cum fulgera în cer, cum sta
cu toate regretele înfipte adânc în piept?