poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-09-28 | |
urcă în tine șoapta de la gleznă până la tâmplă
te strig, te chem, te urăsc printre cuvinte adorm între sâni tăi cu buzele sărut la subsuori e frig ochii abia de te cuprind tu ai diminețile noastre tatuate pe piele câte un punct pentru fiecare orgasm pe umărul drept apoi pe stângul, pe pulpe îți desenez cu rujul pe pleoape cercuri și gânduri răzlețe sunt omul cărare mai atârnă neghiob de coapsele tale nu știu cum, nopțile noastre vorbesc în somn între ele greierii ne nuntesc sub magicul corn ne prindem de mână /zburați, se aude voce - cum explodez de iubire și patul înflorește subit tu stai goală în fereastra scăldată de lună timpul îl ții captiv între sâni părul tău auriu șarpe de apă flutură în cer din lumina mea ca un duh vei rămâne grea peste nouă luni vei naște un poem iar cuvintele lui vor fi carne și sânge cu pielea subțire prețioasă ca o mărturisire tu ești femeia pâine cu aromă de smirnă născătoare de prunci pâinea cea de toate zilele coaptă în necuprins parul îți este lan de grâu ochii căprui sunt plini de maci zâmbăreți - mie mi-a fost hărăzit să fiu doar moara din vis în semn de noapte oasele s-au frânt pielea biciuită s-a albăstrit deodată sunt zeul bătrân lăbărțat peste noapte tu ești rana mea din piept cumva cunună de spini durerea suavă din gând chinul meu din umăr am auzit că cel mai important lucru este să-ți smulgi spaima de sub piele și să te semețești la stele până îți îngheață timpul scurs de sub unghii apoi să te albăstrești și să te faci vedenie nu e nimeni sub duzi să mă vadă abia de-mi mai dau seama cât de zadarnic sunt iți mai amintești de omul acela cum se pierdea în singurătate ca o nălucă cum fulgera în cer, cum sta cu toate regretele înfipte adânc în piept?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate