Se clatină piciorul meu?...
Of!...Mi-e tristă inima?
Intoarce-te curând... suflete cald,
parcă depărtarea dintre tine și mine
ar dura mai mult de o mie de ani!

E trist când nu ești lângă mine,
dar tu nu pricepi nimic...
Numai eu gândesc nostalgic,
că timpul se învârtește
Pe al său cadran închis.

Viața ne-a fost ca o taină
Un cântec nepătruns...
iar anii au trecut, pe-a timpului cărare.
Așa a fost să fie, așa ne-a fost scris.
Viața?!!...o durere mută și amară.

Azi, imi trec prin minte
numai amintiri urâte!
Când împreună, amândoi,
treceam prin valul apelor clocotitoare,
pline de zbucium neasemuit de mare...
dar acesta ne-a fost darul Divin,

Tu erai umbra mea, un înger blând,
mă sprijineam de brațul tău,
crezând, la început,
că împreună, vom merge chiar
până la marginile acestui pământ
ca să-L intâmpinăm pe Domnul Hristos.
Să-i cântăm Psalmi,
și să-L rugăm frumos,
pe drumul vieții
să nu cădem, nicicând, în jos,
ci să ne poarte El pe sus...
Dar a fost doar un vis,
ce a rămas și azi, neîmplinit.

Întunericul era prea des
zilele treceau una câte una,
fără niciun sens.
In ziua cercetării,
eu eram gata să săr în abis...
tu m-ai ținut de mână,
ca să nu rătăcesc cu inima...
să merg înainte... că viața este doar un vis.

Cât s-au intristat, atunci, vrăjmașii noștri,
că tu a-i urât răul!!!
Din mâna păcătoșilor m-ai ridicat
să privesc mereu spre Domnul,
că greul a trecut...
A fost un prinos
adus drept jertfă lui Hristos!
să primesc cu bucurie Darul,
și mai bine, să-L rog, pe Iisus,
dacă vrea, să-mi trimită de la Dumnezeu, Harul.

Dedicație bărbatului meu.
A plecat, azi -27-Sept-2014. cu ginerele nostru la cules via,la cuscru de la Moldova, și m-a lăsat singură cu treburile casei.