Acea ultimă strângere-n brațe de adio
când trenul pleacă
Zgomotul surd al pașilor ei
se pierde în frunzele de pe alei
Nu o va mai găsi nimeni
ascunsă-n mulțime
În vene-i vor curge mărgele de lut
Praful orașului adus de vânt
face cerul de neprivit
Pentru o clipă se gândește la moarte
Trenul a plecat și odată cu el
timpul