Prin multe raze de lumină caldă,
Sub curcubeie aprinse ea se scaldă.
În stoluri păsări cântă pentru ea,
Căci e tărâm sfințit cu cânt de rândunea.

Prin codri frunzele cânt doine,
Pe șesurile-ntinse zburdă miei.
Pe dealuri semănat e grâul pâinii,
Spre el, cu drag, privesc buneii mei.

Dar eu... Departe sunt de ea
M-am rătăcit... precum un fulg de nea.
Sunt surd, nu mai aud izvorul din vâlce
Ce curge și suspină-n lipsa mea.

O-o-o... Nici poezia nu mai merge,
Nici să respir eu nu mai pot.
Fără Moldova mea cea verde,
Fără iubitul meu popor.