Somnul se surpă
la jumătatea nopții
și mă trezesc
cu visul încă aburind pe frunte
și cu realitatea
suspendată undeva în întuneric
ciocnindu-se cu irealul
și proiectată pe pereți
sub formă de paiete
constat
că au murit cuvintele
în gânduri somnolente
și că zorile sunt ancorate
în tina vâscoasă
a nopții

Deschid în foaia albă
un mormânt de marmură
în care îngrop cuvintele
și mă apuc de scris
pentru a astupa mormântul
cu praful versurilor

Când psihicul se rupe, dezacordat
cu excrescențe de deprimări
e bine ca salvarea să aștepte la ușă
să injecteze în psihic
pro-uri artificiale
pentru ca râsul încontinuu
să fie fundație a unei construcții false.

***

În spitalul de sănătoși
umblă anormalii
vopsiți cu varul
ce-și schimbă culoarea
în funcție de stări
psihicul se face perete
jupuit în locurile laxe
o furnică duce în spate
plânsul obez
și urcă peretele psihicului
scrijelit cu lacrimi
în timp ce râsul
se face patinoar
pe care patinează euforiile

O ipoteză
se confruntă cu o concluzie
se bifurcă în două idei
una eronată
ce-și face din falsitate
haine de cerșetor
și cerșește în fața bisericii
ridicate pe fundația
canoanelor și dogmelor religioase
alta verosimilă
înveșmântată în sutana
unui postulat matusalemic

Eu așez concluzia
după fiecare întrebare ce naște răspunsuri profunde.