poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-07-26 | |
E prea scurt zbuciumul flămând
și zâmbetul indiferent al existenței. Oamenii dansează în fiecare zi, fiecare dansul și-l știe în papuci din hârtie glase cu diamante ciobite de praf sau își vând emoții pe doi bani în colț la librărie. Între virgulă și asfințit își plătesc factura la apă și pleacă în drumul lor. Se-ntind uneori pe iarbă, își aduc soarele de acasă la pachet și-l agață fix de cer. Nu sunt nici înger nici lumină târzie, dar undeva, în cerul suspinelor, în creier sau în adăpost de cuvânt le-aș putea fi primăvară cu vitrine de flori, să le-adorm dureri amarnic scrijelite-n oase. Ia un om în brațe și iubește-l te va uita repede vei fi o metaforă plictisită în sertarele din sufrageria prea mică. Iau cu ei ca lupii flămânzi o parte din tine, un colț udat de suflet, o poveste nespusă, poate cuvântul sărat de strălucirea sângelui unei răni oarecare, sau îți descompun inima în silabe și se îndepărtează încet pe holurile aducerilor aminte. Condamnați sunt să toarne uneori noroi între cele cinci degete ale mâinii peste sinele obosit și în fericire.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate