M-ai lăsat să rătăcesc mult timp cu griurile-n degradeu
Și știai cît de mult doream să trec
La albul de mireasă-n decolteu.

Noapte de noapte ți-am păstrat pe roșul buzelor
Secundele tremurânde ce-o luau la pas ,
Crezînd că vei veni, că aud din nou al tău glas.

Acum că te-ai Întors , în veșminte de sărbătoare ,
Purtînd pe aceeași piele minciuni cu miros
De mucegai smălțuit,

Îmi înșiri la picioare mărgăritare, crezînd că m-ai fericit?
O nu, ce iubire chinuită, fără contrast și culoare!
Cînd mă gîndesc cîte alte iubiri din curcubeie am irosit...