Venind ca un pelerin risipitor
cu toată istoria pe umeri,
dă semne de înțelept
în genunchi căzând
la fiecare biruință
ce-și face loc în suflet.

ÃŽn zilele setoase
semințe de rod seamănă prin cuvânt

ruga
botezând-o cu apă sfințită.

Încremenind în inima pietrei
putere dăruindu-i de scăpărare,
iubește fulgerul focului
ca și pe cel al apei.

Punând în fața celui care vede
nevăzutul rotund,

împlinit a rămas și pe întuneric
în timp ce lumina veghează
arborele vieții înflorind.