Cireșe cu codițe și cu funde
Din roșul lor zâmbesc de pe tarabă,
Caise pârguite, fără grabă,
Se lăfăie sub forme dulci, rotunde.

Verzuie merișoare se întreabă
De ce se-mparte timpul în secunde,
Pere de vară, calde, în profunde
Mirosuri ne îmbie; trist, o gloabă

Stă și privește lumea care trece.
Vânzând la fructe moțăie o babă,
Un tinerel bea-n stradă bere rece.

Băltoacele încep încet să sece.
Alungă muște decrepita gloabă
Și-abia așteapt-acasă ca să plece.