azi lumina se lasă apăsat
peste cât înseamnă privirea mea
de la cerul pe gânduri
până sub călcâiele de trifoi
în fiecare amănunt ești tu

giulgiu scăpat de pe creștet vântul
aproape smerit peste florile de cireÈ™
din obrajii tăi se imprimă

timpul adoarme greu în brațe
ca un prunc nehrănit caută sânul
fără lapte oile de nori

noaptea e dificil de albă
o femeie palidă care se duce
ținându-se de ziduri

cuvântul meu încercat
pe foaie abia curbându-se
după propriul model de viață
cu greutate îmi pare totul

numai dragostea mea
în stare de imponderabilitate

(23 mai 2014)