In fața ta se deschid
o răspântie de drumuri...
Ciudat!... Ești în cumpăna vieții!...
Omule... pe ce cale vrei s-o apuci ?
Dacă n-ai un un scop precis în viață,
dacă nu ești susținut de Harul lui Dumnezeu,
dacă n-ai pe Iisus Hristos în spatele tău?...
vântul acestor vremi atât de amare, ia aminte,
te va împinge la stânga sau la dreapta...
în niciun caz înainte...

Te oprești deodată, sub torentele vântului,
să te gândești puțin :
"Oare, înainte...? nu...!"
Þi se pare un drum mai puțin practicat.
Þi se pare o cale strâmtă și mult prea îngustă
să-ți asigure "fericirea unui viitor îmbelșugat".

Și... astfel... rămâi,
sub brațele vântului, multă vreme,
până ce aripile lui te învăluie
ca niște simple alunecări obositoare...
prin întunericul, ce... încet, încet,
îți umple toate spațiile dintre drumuri.
și te obligă să săvârșești lucruri nefolositoare!

Lumina dispare!... și nu mai vezi nimic.
Vezi doar un cearceaf alb, imens,
ce se destramă fir cu fir ca să pară,
că viața ta asta este, pe care o traiești tu,
așa... în culori și nuanțe artistice,
și, care îi dă, sufletului tău...
o eleganță copleșitoare!

E reconfortant !!!... dar, realizezi, că nu ești singur!
In fața ta se deschide o lume cu totul nouă!
Performanta tehnologie te ajută,
să nu mai comunici cu spațiul,
unui creștin din Răsăritul de Soare!

Începi să fi trist, te apasă întunericul nopții!
Orbecăi în ceața nelegiuirii...
hrănindu-te cu desfâtarea pământească,
acuzând destinul vieții...
Nu poți a realiza, că petreci în sumbra vale...
că sufletul tău îndură agonia,pe Câmpia Morții.

Te îndemn, Fratele meu,
Aproapele meu, alungă ispita...
« IeÈ™i din cumplitele lui fiare ! »
Roagă-l pe Dumnezeu, cu dorința inimii tale
să-ți deschidâ : urechile, ochii și inima
ca să poți intra în Simfonia Creației Sale.