Îmbrac cuvinte călduțe
pentru călătorie
atent
le pun diacritice

autostrada pe care mă deplasez
acoperită cu vorbe inteligibile
cât calea lactee
covorul asfaltic e poleit
cu ecouri din veacurile trecute

au lucrat secole niște oameni flămânzi
de frumusețe
au plantat plopi pe alături să mascheze
transformarea cuvintelor

îmbrac haine de gală
mă voi întâlni cu frații în stații
ne vom da binețe vom plânge
depărtarea în care ne trăim zilele

în sala mare a teatrului absurd
pe scenă un cub de rubin
spart la un colț
lumina reflectă chipuri pale de oameni
aproape nemulțumiți

ocup locul 13 așa am tras la sorți
pe scaun un colț de mistreț
suvenir de la ultima trecere
a podului de flori
încrustat cu emoții

cortina se trage în bocet de mamă
cât să pătrundă lumina
din reflectorul postat pe spectatori
iată-ne actori
de pe scenă brațele subțiri lungi
ale păpușarului

ne ridicăm în picioare aplaudăm
cântăm o romanță
cum un nod mare în gât

dirijorul cu opt brațe
conduce arahnida fiecărui glas
sala prinde plasă de păianjen
și ochi
e cald ne dezbrăcăm
de inhibiții și
vorbe de duh
asemeni insectelor
cad pradă
lăcomiei
e cald diacriticele cad
se rostogolesc cu zgomot
de pietre scumpe
aplaudăm

lumina orbitoare se stinge
un arc de triumf
asemeni porții sărutului
ștergem plase de păianjen
de pe ochi să vedem
coloana cum se ridică între noi

caldă
aproape fierbinte
aplaudăm vara
în timp ce ia loc între noi
descheiem ultimele diacritice
punem culorile în bagaje
le vom păstra in inimi
câteva luni