dorințele mă smulg din boală
ridică coloane infinite spre cer
din brațe împletite la picioarele Tatălui

îi simt culoarea pe vârful degetelor
pictând cheia de boltă cu tăcerea secundelor
lovite la capete de minutarul lăsat penel
lângă șevaletul timpului furat
din ceasurile lui Dali

îmi picură ceară pe buzele adormite
lăsând zborul fluturilor
lumină de veghe pe paleta culorilor
risipite printre genele nopților
pictate pe trupuri mărturii ale iubirii
între un orb și o mută

am pășit prin lacrimi lângă EL
acum pot vedea femeia ce plânge mut
în palmele mele

la picioarele Tatălui îmi cresc aripi