De-atâția ani alerg după un drept
Ce mi l-au luat "nemernicii de-atunci"
Și pe care-l reclam și-l tot aștept
Ca să-l rezolve poate niște "țânci"

Degeaba scrii principii puse-n legi
Dacă le-aplici doar după bunul plac
Și tot degeaba spre putere-alergi
Când nedreptății tu nu-i vi de hac

Pentru c-aici la noi sunt toți "specialiștii"
De ieri, de azi, de mâine, de douăzeci de ani
Care-i consiliază mereu pe toți miniștrii
Fără ca să le pese de cei mulți și sărmani

Că omul oarecare ce-i simplu cetățean
Care din leafa lui pensia și-o plătește
Nu-și primește nici dreptul cotizat cu al său ban
Fiindcă "specialistul la Stat" îl țepuiește

În timp ce protejații cu "pensii nesimțite"
Care sunt cetățenii cei privilegiați
Prin texte-ntortocheate și bine ticluite
Își fac singuri dreptate că doar sunt magistrați

Iar de te-mpinge soarta s-ajungi pe mâna lor
Să-ți facă ei dreptate pentru ce-ai cotizat
Cu probe, argumente și act doveditor
Ei îți vor da sentința de neîntemeiat

Atunci te-ntrebi ca prostul în ce țară trăiești
Când dreptul tău legitim mereu e uzurpat,
Ce rol mai are Statul pe care tu-l plătești
Dar care nu-i în stare să te fi apărat ?