poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-02-20 | |
Ramuri golașe se aruncă-n geam
Privind în interiorul presărat mai an Cu gânduri și speranțe, acum e un noian De amintiri deșarte, mai ieri încă plângeam. Dar luna a pătruns și ea, prin aripa de peruzea Pe care ea lumina mată, o mai expune câteodată În patul care e deodat, semn nobil că a fi bogat E simplu, dacă o privești pe ea, cu inima întinsă pe perdea. Te regăsesc în miez de noapte, am gândul tulburat de șoapte Un vis hoinar aleargă-n mine: te vrea pe tine, te vrea pe tine. E o dorință spusă de departe, atunci când nu credeai în moarte Deși acum alunecă prin mine: oare e bine? oare e bine? Aștept să vină zână cea, care mă știe și mă vrea a sa Căci altfel somnul ei va fi: o nouă zi, o nouă zi. Te strădui să fii mai aproape, îți iese totul ca la carte Dar ai uitat esențialul, de vrei să cucerești tot balul Te lasă dară aplecată, spre grija mea de altădată Căci cel ce e atent cu mine, acum e aici, dar e și mâine. Cum știu că visul meu e lege, pentru tine făptură merge O aripă spre infinit: de ce ai venit? de ce ai venit? Te regăsesc în miez de noapte, am gândul tulburat de șoapte Un vis hoinar aleargă-n mine: te vrea pe tine, te vrea pe tine. E o dorință spusă de departe, atunci când nu credeai în moarte Deși acum alunecă prin mine: oare e bine? oare e bine?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate