au zburat două cîte două păsările malului

se țineau de aripi țipau în limbă de pasăre

dedesupt cuiburi pline de ouă

puii transpirați fugeau dînd din codițe

spre peșteră

se uscau alergînd

creșteau mîncînd firmituri de caiete

din vremea epocii de aur

deveneau gălbui și frumoși

citeau poeme de nichita sorescu păunescu

pe ascuns radu gyr

puilor le creștea carapace de broască țestoasă

concurau iepurii prin benzi desenate

săpau gropi în nisip ascundeau reviste cu piff

creșteau puii se adunau pe banchize ascultau benzi

cu regele rokului

să facem copii să facem copii și-au propus

ei vor deveni oameni într-o altă etapă

de degradare

ei vor recunoaște slăbiciunile și vor face din ele

carpete

ne vom șterge picioarele de gunoiul veacurilor

și vom zbura

ușurați

asemeni străbunilor doi cîte doi

citeau puii din eminescu scuipau coji de semințe

păreau gravi

la naiba cu cenaclul penibil

fără gutuie și patrie

avem cuiburi izolate iar frigul e doar amenințare

pentru creduli

să scriem cu diacritice

să înțeleagă păsările ce am scobit cu unghiile

pe nisip

vom zbura două cîte două ne vom strînge de gît

vom cădea împreună izbindu-ne de stînci