din inima zăpezii cresc trandafiri morți
din trupul ei ne facem case și prieteni translucizi
ar trebui să fim fericiți. ar trebui să fim
stele căzătoare în părul unui uriaș.
trăim dragostea mai înfrigurați ca niciodată

sunt o mie de liniști despre care nu ți-am spus

asta e lupta pe care trebuie să o duc singură
să caut doar pe întuneric
să scriu poezii cu unghiile înfipte în carne.
cine știe cât mai am de urcat până la soarele crud
și din cer curg întruna râuri de cretă...

sunt o mie de gânduri pe care le reneg

ochii mei văd doar ce le ordon să vadă
îmi asum tremurul umbrei și pasul strâmb
sunt desprinsă din cercul polar
dragostea mea
învață-mă tu cum să îmi fie bine.