poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-12-19 | |
Dați-mi voie să fiu femeie, să merg la piață și să fac mâncare bărbatului pe care-l iubesc
Dați-mi voie să nasc, să urlu când expulzez sentimente anapoda fără judecăți prealabile Fără să trag cortina și să mint în spatele ei cum că eu nu aș fi totuna cu femeia De pe scena trupului aflat la vedere, m-am hotărât să mă îndrăgostesc și pentru asta mi-a crescut O membrană în plus peste ochi care permite să văd în adâncuri, un fel de anabolizant Dați-mi voie să mă transform pentru câteva zile într-o cerșetoare care cotrobăie Prin oameni până seara târziu când toată lumea se retrage râncedă în case stupide De cărămidă când adevărata realitatea a casei e corpul alb și mereu gol și eu visez La perechea de mâini, s-o inventez simplu ca pe o pâine, fără prea multe materii prime La un el, să-l ating dimineața ca o pisică perversă care vrea doar mâncare, iubirea nu e pentru oameni Oamenii nu au organ de strâns la piept, pieptul în sine e doar o idee, oamenii strâng la piept Cu tot felul de tertipuri artificiale, pieptul meu nu există, e un mare gol, un mare concept Păsările vor plonja aici ca într-o mare ireproșabilă, după asta mă veți recunoaște pe stradă Va fi o sinucidere în masă când toți cormoranii vor veni la bancul de pești care se vede sub piele Pescărușii din Piața Amzei vor privi de pe macarele și vor pofti și ei la dragostea mea scoasă la bătaie Aș fi vrut să fiu în viața ta, în patul tău bântuit de femei despletite, să ies din pielea ta ca puiul din Coaja de ou, să-mi abandonez corpul fără nicio remușcare, dar, pe stradă, iată Oamenii s-au înnegrit, și-au mai pus un rând de haine, încă un rând de idealuri Vreau să dau de-o parte toți mușchii, toate vertebrele ca pe niște cărți citite care nu mai satisfac Și pe care le arunc sub pat așa cum arunc veioza blocată, să caut aripile prin toate buzunarele Vreau să merg desculță prin camera ta, să aerisesc, păsările să intre buluc Să pigulească rămășițele de femei uscate ca pe feliile de pâine uitate noaptea în bucătărie Să-ți deschid geamurile, cămașa, să văd ce mănânci, ce bei și cu ce faci dragoste M-am hotărât să mă îndrăgostesc și pentru asta mă dezbrac de luciditate și mai ales de corp
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate