lumina veozei pâlpâie abrupt
pe coala albă încă
mai pot oare să scriu despre tine
mai pot s-ți visez chipul
să-mi deschidă iar ușa dorințelor

poemul acesta va fi despre tine totuși
în el îți vei regăsi chipul angelic (oare?)
doar limbile infernului palpită
în ochii-ți albaștri ca cerul
- mă doare - îmi spui - cuvintele mă dor -

mă arde nepăsarea ta
cerul coboară vâlvoi
uraganele toate au chipul tău
solstițiul de iarnă cu
ger năprasnic mă pătrunde
suflul mi-a îghețat
gata spun fostă iubire
s-a terminat
și mintea-mi repetă
ca un ecou
s-a terminata
terminat
minat
nattttttttttttt