”N-am bani și-i rost de-a face treabă,
Că atâtea știu..., plin de idei!
Nici timp n-am; muncă ar fi degrabă...
D-altul s-o facă... să-mi dea lei!”

Așa-i de când tot știu, e-o vorbă
La noi... tot să ne-asociem;
Noi cu vorbit, țuică și ciorbă...
Investitorii-i agreem!?

Să vină, să ne umple punga,
Că-s plini de bani și vrem și noi;
Europeni, cu străzi... noi dunga
De var!? Care, pline cu... boi!

Mândrețe de frumoși și harnici;
Buni spărgători de... coduri! Cozi
Le facem la pușcării... Amarnici
Să fie și ei... proști nerozi!?

Și tot ne lăudăm, c-am crește
C-unu la sută, din... zero?!
”Ce nemți?! Le-am pus-o românește,
Merțanici proști!... Avem Sandero!?”.

Am picat, de-un timp, pe chinezi,
Ce de un secol umplu lumea,
Mulți; în salarii mici, cirezi
La muncă, de... luni până lunea!

Suntem buni critici tuturor,
Cu ochii-n ceața de gunoaie,
Tânjind mereu un viitor...
Cu școli și munci... apă de ploaie!

Onor ambiției, virtuții,
Dorinței pentru tot mai bine,
Dar fala fără rost... doar muții
O strigă... în gând! N-aude oricine!

Modești, muncind... ne e rușine?
01.06.2012