Pe malul lacului,
sub umbra rară
zăresc un copil
ce seamănă cu mine
(mai mult decât copilul meu)
Privesc în gol.

Pornesc mai departe cu pas amorțit.

Aud pași cufundați în pământ.
Legănându-mi durerea din suflet
fiul meu mă întreabă:
” –De ce ești trist, tată?”