Ceva
din adîncul oglinzii
îți pătrunde ochii
ce încremeniți rămîn
între spurcate surpări
unde larve țes labirintul
cu surde urmări



ce-a urmat
nici umbra nu mai știe
...te-a pierdut privindu-se
cum te urmează spre lumina
ce-ai vrea să devii



sau poate închipuirea
născută din frig și frică
n-o mai lasă să te ajungă
din urmă
...și atunci
o stranie doroare
(ceva între dor și oroare)
îți pătrunde ochii
...dar mai bine
să nu vezi cum ambigene
rostiri și rosturi
(întorcînd sufletul pe dos)
devin tot mai mult
(tot mai de-mult)
presimțiri și ecouri