după o periaoadă de incubație mult prea lungă
să te prinzi care-i cauza de când și de cine
pe cine cu ce
noiembrie se mută
în oasele tale
un umăr o coastă genunchii
nu le ia pe toate odată
nu brusc
nu fățiș
nu brutal
are clasă
cu flerul lui merge întotdeauna la fix
știe că nu te-ar lăsa inima să/-l ții în drum ca pe un milog
nu acum cu toate vântoasele astea trezite deodată la viață
așa că-l primești în os și în casă
în colțurile ochilor și sub pleoape fiindcă tu crezi că-i simțit
și stă o singură noapte