Nu trăiesc
precum mi-e gîndul
o metaforă ubicuă
...am trăit oscilînd
între ascundere și absență
iar acum nu-mi mai amintesc
visul visat între ele
...și nici de ce
mai ascund în mine
aceleași uri/iubiri


de ce
de cîte ori le re-simt
o disperată crîncenare
stinge orice lumină asemeni
...totuși cîndva/cumva
va veni clipa împerecherii
cu reveria
...cu eufonia și euforia
cînd prin cuvinte - mereu altfel
voi crește conjugînd
iubirea cu închipuirea
...sau poate
invers