nimic nu-i trecător ca viața,
din cât aflat-am, că stă scris,
dar, există ceva în românia...
pe care nicio tragedie istorică
nu o poate suprima, și nu poate fi distrus,
fiindcă, acest « ceva » coboară peste noi
din Frumosul Paradis.

există o forță a creației;
din Izvorul Luminii necreată
străbătând zenitul, coboară
de la reporterul mihai eminescu,
părintele jurnalismului românesc...
soarele poeziei, ce trimite peste noi
o rază de iubire curată
ca un strop de lumină atenuantă.

reporterul, stropul acesta cald,
ce crește mereu,
dansează cu literele,
dând sens cuvăntului și vieții,
de care se bucura atât oamenii,
căt și Dumnezeu.

nu există artă mai frumoasă și mai adevărată,
în afară de aceea de a-i indruma,
pe oameni, prin cuvânt a-i însufleți,
a-i bucura, a-i călăuzii,
spre o viață pe care nu au cunoscut-o
și nu au văzut-o...
viața trăită în veșnicii !

cum Fiul Iisus accede
în actul creator al lui Dumnezeu,
astfel, reporterul, prin actul creației,
din sfera fără margini
a cercului infinit din noi,
prin credința în puterea
și măreția Cuvântului,
declanșează un launtric război...
o energie creativă de neimaginat,
ce dă naștere unei forțe noi !

Domnul Iisus Hristos a rostit cuvintele:
„îndrăzniți, Eu am biruit lumea!”.
în această idee, se pare că cerul
nu este de partea celor indiferenți, fricoși,
ci dă un avânt incredibil celor îndrăzneți,
celor ce cunosc iubirea
și nu se tem când o să vadă cerul roș...

astăzi, forța creatoare
este recunoscută în reporter,
dintre miile de oameni
cel născut al văzduhului
el este « Alesul »
cel care s-a predat creației,
căruia Providența i-a hărăzit
„penița de aur”,
pentru a săvârși cel mai tainic
și mistic ritual al creației - scrisul.

reporterul este cel care cuprinde
lumea din priviri și-o „alintă” la pieptul lui,
este cel care simte infinitul universului,
care vede frumusețea și slava dumnezeirii,
care simte nașterea operei
care aduce sufletul la limanul fericirii.

el, reporterul, care se prinde
în hora cu norii care-l însoțesc,
stă la masa rotundă a poeților,
crează poezia...
dar, el nu știe că soarbe din pocarul nemuririi,
nu știe, că soarta i-l intinde,
să simtă și să trăiască clipele veșniciei !
nici nu-și cunoaște măreția !

el, nu înțelege, că nu moare niciodată!
sărac, umil și singur,
el aprinde duhuri, înflăcărează inimi
îmbătându-le în miruri...
el naște zâmbetul pe buze,
tuturor, totodată.
în frumoasa Primăvara,
cea mult așteptată.

reporterul simbolizează Chemarea Cerului,
vocația perfecțiunii,
demersuri inițiatice din Harul Dumnezeirii.
și nu în ultimul rând,
poate reda libertatea iubirii
din aroma binelui, pârguit în soare
așa cum primăvara, pot rodi
pomii impodobți în floare
pe tot cuprinsul omenirii.

în măsura în care omul este liber,
din infinita lui dragoste, poate crea.
mirificul Darului Divin
sau dacă uită de suflet,
poate inchide cerul,
poate trage cortina
explorând numai știința lumii;
religia deformând,
iar cele îmbăiate-n miruri
pot rămâne irosite-n vânt.
..................................

scrisul, darul celor indrăzneți,
merge mai departe!
puterea mistică a scrierii,
în mare parte,
nu se poate exprima prin sentimente,
pentru că, atunci când simți
și trăiești magia literelor,
nicio glorie a pământului,
nici cel mai bun prieten,
nici cea mai mare iubire,
nimic din toate aceste lucruri
nu mai prezintă importanță pentru tine,
în acele momente, căci traiești clipele veșniciei.

Doamne, ajută!
ștefan popa $ elisabeta brănoiu.