poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-10-11 | |
încă nu ai văzut tot, ce era de ciuntit,
de trecut prin vârful degetelor, iluminarea, tot ropotul celeilalte zile în care ți-ai propus să te schimbi, să fii altul, încă mai amâni, aici e o liniște exactă, calculată, seamănă cu dumnezeu până să inventeze păcatele, rugile, pocăința un melc ești, deși nu-ți dai seama, te recunosc după dâra de mucus, după ochii tăi exprimând o mirare eternă, după cum rezonează cochilia ta unde timpul se înfășoară și devine un șarpe de casă, melc-melc-codobelc, apa asta nu-ți ajunge, e și vie, e și moartă, are sânge și lumină din toamna ce o să vină porți sub braț pâinea aceea pe care o rupi bucățele și-o-mparți fiecărei ore care se dilată, frunzelor, acestui mucegai care ți-a intrat în haine și-n oase, direct prin pori, întregii tale tristeți de care încă nu s-a aflat, cândva, o să-ți inventezi o lume care să te încapă, care să te suporte, care să te înțeleagă, asta îți spun: încă nu ai văzut tot, nici o harpă de înger, nici cum respiră morții și cum se uită ei pe furiș, nici cum ochii lui octombrie sunt injectați, ca după beție, nici cum într-un loc, care a fost cândva o pădure, ielele se țin de mână, să nu se piardă una de alta, nici cum plâng nucii când rămân fără păsări iată, teama că n-o să te mai revăd, serile mele încărcate de fum, 10 cohiba club, 100 % tabaco cubano, și umbra lui john lennon așteptând să fie resuscitată, astfel zac printre dâre de lumină tăiate cu briciul, printre amintirile mele despre nimeni, despre niciunde, despre niciodată, cândva, o să-ți povestesc și despre ce mă făcea mic și cum reușeam să mă ascund în buzunarul tău de la piept, cum îți încăpeam în poșetă, cum îți invadam intimitatea ta perfectă de melc, îți văd coarnele cum le scoți din perete, îți văd coarnele ți le văd, melcule, ți le văd apa asta nu-ți ajunge, e și vie, e și moartă, are sânge și lumină din toamna ce o să vină
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate