cuvânt ascuns în negura tăcerii
arunc în tine pietre și arcane
și împlânt condeiul însetat
ca un pumnal în carne
cu sângele tău îmi umplu orbitele
și ochi-mi devin călimări
apoi te răstignesc în pagini albe
și spânzur poeme-n icoane
torn veșnicia-n tipare
dau alt chip începutului, lutului

cuvânt ascuns în negură de taine
tu taci, și când te rog și când te lovesc cu sudalme
pentru zâmbetul ce pe buze-ți rămâne inert
de mâine, o să-ncep să dărâm catedrale
și-am să-ți împlânt iar cuțitul în piept
pentru toată gloata însetată, flămândă
de apă și sânge, de chipul tău, de lumină