poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-08-30 | |
scriu aceaste versuri cu ură și din răzbunare
și vreau să văd curgând sânge când scrijelesc trupul crud al nepăsării cu tăișul zimțat al cuvintelor însă nici un strigăt, nici un ecou nici măcar un scuipat ca semn de ură sau nepăsare tot aștept, regurgitând hulpav clipele ca pe niște lături tăcerea-i ca un blestem adânc pustiitoare și nu mai pot să rabd inerțiile vreau să urc... și să sugrum viața și moartea cu amândouă mâinile apoi să le azvârl ca pe niște stricate sătul de neputința lor apoi vreau să mă dezbrac de toate cerurile ce mă-nconjoară și să respir eterul pur dincolo de întuneric vreau fruntea să mi-o apropiu de aștri și de găuri negre și cu mâinile să ating veșnicia să măsor cu pasul calea lactee apoi să sorb dintr-un gât nemurirea vreau să cobor mergând prin țărână până voi fi eu însumi țărână apoi să înot pe valea întinsă în întunecime printre deșeuri de oameni, de animale și zei printre osemintele fraților mei să surp abisul șubred și să mă arunc spre centrul alb al pământului și să ating pleoapele incandescente ale izvorului dar nu pot decât să aștept și să adorm în inima somnului purtând ca o rană la piept - golul lumii de unde un cuțit aruncă raze cerul stă să se surpe aici și dincolo începe rotația stea-moarte–izvor și eu sunt un câmp incendiat în noapte
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate