@poezia e o boală frumoasă și nu se ia
se face@


când îi aud pe câte unii ce cred despre ei
și poezie,
du-te dracului Charlie Chaplin
dau în tine până urli.

și crește o chestie în mine
ca o limbă pe sânii tăi
pentru că îmi dă tot felul de senzații
furnicături.
degeaba mă screm să îmi dau seama de unde dracului vine
pentru că nu știu.
singura legătură dintre mine și ea
e gustul pe care îl am în gură
si mi se pare bestial așa fără cuvinte
fără explicații.

am încercat cu puțin roșu
gem de prune
de mere
îi asociam tot felul de culori
de pere
roșu cu ceva
CAaaarne.. să-mi dau seama ce e
scene în care să fiu expus
și splash cuvintele
splash carnea…
degeaba.


și am așteptat
cum poate au așteptat și alții
un răspuns ceva
să-i strige
ceva de genul
(ciudat) așa.
și am făcut asta o vreme
mi s-a părut că e ok
dar acum privesc altfel
de fapt
nu mai vreau sa aflu ce e
locuim împreună
și uneori îți rostește numele
și ăsta e secretul nostru
cel puțin așa îmi place să cred.

și toată dragostea ta
nu e mascată
după cum dau unii cu poezia în dreapta și în stânga
își scutură degetele
le răsfiră
puțin câte puțin
să le bage pe toate
să cucerească.

oh, Doamne!
aproape că sunt
și bat din palme o dată.
încă o dată să îmi eliberez umerii
și tot ce mi-a mai rămas.
cu toate astea nu ajunge
și aș vrea să fiu prins
între carnea și carne
spunându-mi că mă vrei.