Și dacă ar fi să încetez
m-aș converti la gândul tău întrerupt cu tandrețe
mai ales serile
când îmi dai părul de-o parte
să-mi săruți tăcerea.

Mi-e teamă
că întreg trupul mi-e doar un loc de deținere,
în care mâinile tale sapă
și se opresc la rece.

Acolo ochii au culoarea limpede și
fiecare îmbrățișare putrezește totdeauna
în poziția
în care mortul se lipește de
viață și-o contaminează cu virusul încetării.

Ne sincronizăm dragostea cu o oră în urmă
în speranța că poate vom iubi mai mult
dar

ce-i a lumii
nu-i decât
o pierdere ireversibilă
a zilelor pregătite pentru ploaia de veci.