Umbrele se așază pe genunchii tăi
ferindu-se
de zăpușeala amiezii.

De-aceea caut îndepărtarea lor
să le iau locul,
motiv să te pun în poeme
semn să-mi faci cu buzele arse.

Atunci îmi vei trimite chemările lunii
înierbate prin crânguri
și trupul nu-l voi vedea de iarbă.

Mișcat mirosul câmpiei
are în el florile coapte
ale sânilor grei de tăcere,

rămân o noapte să mă ascund
în ochii tăi întrebători.