poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Recunoştinţă ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-06-30 | |
“Vrutul e gratis, dar ce faci ca să pui mâna pe ceea ce dorești…ei…aici intervine problema!”
Când te gândești la lumea asta Tu vezi și răul și bunătatea? Sau te limitezi la umbre și neguri? Aș vrea să-ți văd bucuria nemăsurată Când lumina ta ar atinge întunericul meu Când durerea ta va fi alungată de zâmbetul meu Sau măcar aprecierea… Căci asta ne dorim, nu? Dar drumul meu spre tine va fi mereu închis Mereu blocat de munți de frunze Cu crengi căzute, mâncate de carii. Cerul meu nu are limite, Marea ta nu are orizont, Totul e doar un hău, o furtună stelară Un haos întunecat, în care te-am introdus fără voie. Aș fi vrut să-ți arăt o floare, La fel de roșie precum argintul, La fel de vie precum haosul din inima mea. Dar nu ai primit-o, Propria ta seră prea plină de buchete. Te-am înțeles, dar totuși era o singură floare Un boboc, nu o plantă adultă. Nu ai vrut să îi oferi lumină Iar ea s-a înnegrit. Continuă să existe, arzând mocnit. Culoarea albastră din ochii tăi, Oceane tumultoase, stârnesc furtună În micul pahar în care zace. Vreau totuși sărutările tale, Vreau să simt o apropiere. Vreau să simt furtunile, Să simt pe piele tunetele. Nu mă tem și nu regret. Nu mă grăbesc să fiu sufocată Dar furia plăntuței mele Va cuceri orice gând coerent. Doresc atât de multe Că uneori văd numai steaua căzătoare Nu și urma lăsată de ea. Praful de stele de pe urmele tale Îmi îneacă norii Mă sugrumă într-o datorie pe care nu trebuie să o duc Mă apasă ca o pătură prea groasă pentru căldura de afară. Unde am greșit în vrutul meu? Cu ce te-am mâniat, tu nebun de pică? Dar nu mai contează! Păstrează tăcerea, Fugi de responsabilitate. Ai pierdut! Am vrut să îți îmbogățesc grădina Am vrut să te răsfăț. Acuma am obosit Iar mica mea plantă s-a transformat într-o iederă Prea aspră și neîndurătoare în fața furtunii tale Prea tuciurie ca să mai înveselească vreo parte din mine. Nu! Nu mai doresc!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate