noaptea nu are ziduri
ci doar niște solzi pe care lumina se scurge

întuneric nu înseamnă lipsa ei ci ochii deschiși care pipăie învelișuri măști

întunericul e ca o femeie gravidă pe punctul de a naște
5 mg adrenalină direct în inimă trei țipete în miezul nopții
o picătură de lumină deschide ochii pentru
prima dată

poezia e o mânuță de nou născut care își atinge curios mama
apoi crește și o face mândră învățând să spună primul cuvânt să transmită
primul fior prima cădere de zăpadă și primul derdeluș unde timpul
alunecă precum un bulgăre care strânge
din ce în ce mai mulți oameni

doar un suflet poate face conversia 2D 3D a unei poezii

probabil versurile sunt una dintre cele mai bune modalități de a-L imagina pe Dumnezeu
de a simți un înger și a face nemuritor un om