Motto: să vezi cerul prin ochii unei frunze
și să nu aștepți compasiune mai mult
decât mâini întinse
deprinderea de a dărui se învață primind și deja ai primit
câte ai făcut cu forțele tale din suflet și materie?...
cele cumpărate cu sudoare și tocmeli
sunt iluzii cu termen de valabilitate scăzut



ajutați-mă să înțeleg: tânjeam, neavând un serviciu,
să am libertatea unei responsabilități sociale, să fiu util cumva,
astăzi această libertate pare jugul în care sunt boul mergând pe lângă
boii multiplicați în jurul unui car inert
tânjeam, neavând o iubire, să am libertatea unei dăruiri impetuoase, totale,
astăzi această libertate pare un serviciu, sunt brutarul,
cuptorul coace inimi în formă de pâine și puțini mai vor pâine
o majoritate cere cozonaci, câteun rătăcit vrea covrigi cu susan
și oricât de supraelastică ar putea fi inima, un ieri implacabil smulge producția
tânjeam să am libertatea unui boem, unui artist, să imit zei, să recompun lumi,
astăzi lumile rezultate par uluitor de identice unei lumi reale: umbre și
vaiet numitor comun
ajutați-mă să înțeleg ce anume determină tânjirea și rezultatele remarcabile
obținute constant, cum de intersectează consecventul și atât de precisul zadar...
geometria unui surâs complet și hrănitor am deprins-o privind frunze
dar restul, totul, îmi pare amăgire și ...precum aș fi fost născut direct o statuie abstractă
închinată fumului care se ridică leneș din coșul cuptorului unui brutar beat de viață...