poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-05-23 | |
Mi-ai prea-umblat sufletul
iar acum cunoști drumul ca pe-o cărare apăsată de același om, numai. Tu-ntotdeauna vii cu luna pe umeri să aduci lumină și tot acolo să întuneci de câte ori îți iei rămas bun. Cu aceeași ușurință mă desfeți în viteză sperând că voi zdrobi cerul iar de la mine încolo îngerii toți vor sanctifica femeia căzută. Sunt degete care strâng numai nopțile când se trezesc singure și pe-ntuneric. Sunt mâini smulse care încearcă să ajungă acasă. Sunt trupuri silite în atingeri de cad frânte pe unde apucă. Sunt inimi care știu să bată încet să nu-și trezească purtătorii nici pe cei care le mai ascultă din când în când. Și mai suntem noi cei care ținem cu sfințenie o dragoste numai să ne evite cu nerușinare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate