AȘTEPT



Fiecare pădure are muzica și lumina ei,
așa cum fiecare codru geme în întunericul lui,
adunând timpul dăruit cercurilor
în armata de trunchiuri și trupuri
pândite de poruncile supraviețuirii.

Oameni cu suflete de iarbă, de buruieni sau de arbori,
de liane, de vâsc, de insecte sau mici reptile
respiră în ecoul existenței mele
pe fruntea planetei care mă călătorește eliptic
drogată de gravitația iubirii unui astru
din grădina unei galaxii cu monștri zburători.

Spirala infectată de bucuria timpului de sclav eliberat
și-a infipt în mine fragmetul din gloria clipei;
sunt extenuat de rana trecerii prin anotimpurile
lacome de îmbrățișări și penitențe împlinite
care îmi locuiesc portretul interior.

Am apelat serviciul salvării de alte vise
și aștept ambulanța cu ultima respirație.