Ziditorule
care pui piatră peste piatră,
înalți coloane nesfârșite
pe umerii lor cerul să-l sprijini
și-mi răscumperi păcatul
de început,

arată-mi calea de urmat transparentă
dincolo de noapte, unde porți
fac scut de tăcere
în cuvântul spre rai,
doar de sfinți deschizător.

Cu heraldice litere celeste,
blazon în numele Tatălui scrise
în ochii împietriți de teamă
pe un unghi de lumină iertător
unde-i gest de taină în crez,

zidește-mă să ai sufletul viu.